Extrudare-suflare și injecție: cum funcționează procesele

procesul de extrudare-suflare, numită și EBM, topește rășina de plastic, o extrudă într-un semifabricat tubular în formă de tub, închide matrița în jurul acesteia și folosește aer comprimat pentru a forma o parte goală pe cavitatea matriței. Este folosit în mod obișnuit pentru sticle, recipiente, rezervoare, recipiente medicale, jucării, conducte auto și alte produse din plastic care au nevoie de volum intern. Înainte de a alege EBM, confirmați materialul, volumul produsului, grosimea peretelui, finisajul gâtului, metoda de testare a etanșeității și dacă este necesară o structură de barieră cu mai multe straturi. Dacă piesa are nevoie de precizie dimensională foarte strânsă, geometrie solidă complexă sau secțiuni neobișnuit de groase, turnarea prin injecție sau alt proces poate fi o potrivire mai bună.

Turnarea prin injecție injectează plastic topit într-o matriță închisă la presiune ridicată, apoi răcește materialul pentru a forma piesa finită. Este folosit în mod obișnuit pentru piesele care necesită precizie dimensională ridicată, structuri detaliate și aspect consistent, cum ar fi carcase, angrenaje, conectori și componente din plastic de precizie. Factorii cheie sunt designul matriței, poziția porții, contracția materialului și controlul răcirii. Costul sculelor este de obicei mai mare decât turnarea prin suflare, dar turnarea prin injecție este adesea alegerea mai bună pentru producția de volum mare atunci când precizia și detaliile sunt critice.

Extrudarea-suflarea formează un semifabricat tubular, apoi îl presează pe matriță cu aer comprimat. Injecția umple o matriță închisă cu plastic topit. Primul proces este folosit frecvent pentru recipiente cave, iar al doilea pentru piese solide și carcase. Precizia, masa, rezistența și costul depind de proiectarea produsului și a matriței.